Adică pe vremuri de criză, când salariile sunt tăiate, cheltuielile limitate, şi milioanele de euroi împrumutate de la FeMeI, tanti nutzy udrea a descoperit roata şi focul, a inventat apa caldă şi robinetul.  A găsit ea soluţia la ieşirea din criză : promovarea TURISMULUI.  Şi cum să dezvolte ea turismul în ţara noastră? construind (aşa se laudă) un drum de la cernavodă la costineşti – pe care îl va termina după terminarea sezonului, drum care în afară de câşiva bucureşteni care merz în weekend la mare, tot nu ajută pe nimeni, fiind cunoscut faptul că litoralul nostru nu mai atrage nici un turist de ani buni.  Motivul un e drumul ăla mic, ci lipsa autostrăzii de la intrarea în ţară până acolo, preţurile incredibil de mari şi condiţiile proaste, “amabilitatea” localnicilor şi mizeria de pe plajă.  Trecând mai departe la capitolul turism, şansa noastră în acest domeniu rămâne turismul montan de agrement, agroturismul şi turismul rural, însă pentru acestea, tanti Nutzy nu face “drume” .

Revenind la subiect, Tanti nutzy merge în Sanghai, să ne promoveze, cu un logo de ţară nou-nouţ (Dracula Land şi Romania Land of ChOIce fiind expirate).  Tanti asta chelruie o căruţă de bani (cu cai cu tot) pentru a promova nimic…

BTW… Mai ştie cineva cât a costat campania cu “Romania land of choice”? şi dacă da, sunt curios câţi bani a produs pentru România minunata campanie… (cred că mai puţini decât emisiunea “Land of jokes de la Divertis”).

A..staţi că m-am prins.. mă tot gândeam de unde le-a venit ideea cu Visit the Carpathian Garden… cred că de la vechea zicală românească “Mare e grădina Domnului…şi mulţi tâmpiţi sar gardu’”.

Adevărul e că aceasta a fost cea mai bună metodă de a cheltui nişte bani în interes naţional, pentru promovarea imaginii româniei…Problema rămâne…promovăm, dar ce?

Drumuri cu gropi, gunoaie, …A nu…staţi că m-am prins iară… nu mi-am băut lăpticul şi mă prind mai greu azi… deci tanti Nutzy e genială… invită turiştii să ne viziteze ţara astfel : “vizitaţi grădina Carpaţilor” adică ţara noastră e o grădină, iar în grădini nu sunt drumuri, ci doar alei, pe care să te plimbi agale, unele pietruite, altele asfaltate şi majoritatea de pământ, pentru a nu fi prea obositoare plimbarea.  Ceea ce trebuie să ne mai lămurească ministresa e dacă grădina asta din Carpaţi e zoologică sau botanică (sunt o grămadă de plante şi buruieni la guvernare – ceea ce ar sugera botanică, însă nici de maimuţe, boi, broaşte, vaci, porci, catâri şi măgari nu ducem lipsă).

Tanti, ţara asta nu de “brand” are nevoie ci de “brain”.  întâi fă infrastructură să ai ce promova, iar apoi fă campanii.  Şi preferabil, înainte de a face o campanie, documentează-te şi informează-te câţi oameni ar putea fi atraşi (real) de campania ta şi câţi bani va aduce ea.  Apropo.. câţi turişti asiatici aţi văzut în ţara noastră? eu sincer cred că în viaţa mea am văzut vreo 10… cam câşi credeţi că for fi după târgul de la sanghai? (eu aş paria pe vreo 15 – în 10 ani)

Mulţumim tanti ministresa Nutzy Udrea că aveţi grijă de banii noştri.

-Băiaţi, am calculat, aveţi nevoie de exact trei litri de vopsea pentru a vopsi acest gard.  Vă rog frumos să aveţi grijă, am în curte calul acesta, deosebit, scump, să nu lăsaţi cumva poarta deschisă, că fuge.

zis şi făcut.  Pleacă italianu de acasă, iar băieţii se apucă de treabă.  Au grijă la poartă, să nu iasă calu’, vopsesc ce vopsesc şi unuia îi vine ideea :

-Bă băieţi, hai să vindem noi un kil de vopsea, că restul o-ntindem şi gătăm gardu’.  Facem şi noi de-o bere!

zis şi făcut, pleacă băieţi, vând vopseaua, beau berea, se-ntorc la lucru, se apucă de vopsit, îndoaie vopseaua rămasă cu apă, o-ntind, vopsesc şi….surpriză..vopseaua nu le ajunge.  le mai rămân vreo trei metri şi nu mai au cu ce vopsi.  apare Italianu.

Atunci, băiatu cu ideea de vânzare ia rapid bidineaua, îi trage la cal o dungă pe bot şi stă liniştit.  Intră Italianu pe poartă şi îi întreabă :

-Aţi vopsit frumos, aţi avut grijă la cal să nu fugă, dar de ce nu aţi terminat de vopsit? v-a mai rămas puţin…

-Păi am fi terminat, dar nu ne-a ajuns vopseaua.

-Cum nu v-a ajuns? doar am calculat..trebua chiar să vă rămână un pic.

-Păi ştiţi, când am luat pauza de masă, calul a băut din vopsea.

Atunci, italianul, negru de supărare, merge în casă ia o puşcă şi o îndrepată spre cal.

-Ce faci, dom’le, întreabă românii?

-Îl omor, naiba să-l ia de cal.

-Stai, omule, pentru un pic de vopsea? e păcat de el, e un cal deosebit.

Italianu împuşcă calul şi spune :

-Naiba să-l ia de cal.  De când am început lucrul la casă, am lucrat tot cu români ca voi, iar nenorocitu’ ăsta de cal mi-a mâncat 2 grinzi, saci de adeziv, var, ciment, 3 cutii de gresie, 3 de faianţă, tablă de la acoperiş, iar acuma mi-a băut şi vopseaua?!?!?

Rezultatele scontate le cunoaştem cu toţii, că doar am auzit gargara nesfârşită a comandantului suprem.

Rezultatele reale?

1. Pensionarii amărâţi (majoritatea) vor fi şi mai amărâţi.  sunt totuşi oameni care au cotizat (majoritatea) o viaţă întreagă, şi au dreptul să-şi primească rodul muncii.  dacă nu ar fi cotizat (sub o formă sau alta – nu vreau să despic firul în patru împărţind pensionarii în civili, militari, judecători, mineri, profesori, etc…)

2.bugetarii (care în românia sunt muuuuuult prea mulţi – şi după părerea mea ar trebui reduşi la maxim jumătate), vor fi plătiţi cu un sfert din salar în minus.

- Rezultat imediat : cei care sunt cu advărat profesionişti vor începe să se îndrepte înspre mediul privat, înspre străinătate, etc.

- Rezultat imediat 2 : funcţionarii sictiriţi de la ghişee vor fi şi mai sictiriţi, mai stresaţi, mai irascibili, mai neprietenoşi, mai indiferenţi, mai răutăcioşi, deoarece nivelul lor de trai va scădea

- Rezultat imediat 3 : funcţionari (inclusiv miliţienii de la rutieră) care vor găsi vreo portiţă pentru a-şi rotunji veniturile şi a-şi asigura nivelul de trai cu care sunt obişnuiţi o vor folosi (trăiască Şpaga)

- Rezultat imediat 4 : bugetarii care se vor trezi cu salariile reduse la 3/4 vor considera normal să-şi reducă şi eforturile profesionale – conform mentalităţii româneşti – la 1/2

- Rezultat pe termen mediu 1 : bugetarii – majoritatea clasa de mijloc, care îşi doresc un trai decent, fără griji majore pentru ziua de mâine, care sunt obişnuiţi cu un oarecare confort şi cheltuie pentru acest confort o parte din veniturile lor, nu vor mai putea să îşi asigur confortul, deci vor cheltui mai puţin (taxele, apa, gazul, curentul şi alimentele vor fi plătite, însă restul de cheltuili vor fi reduse).  Astfel, veniturile prestatorilor de servicii (firme private) vor scădea şi astfel şi impozitele pe care aceştia le plătesc vor i diminuate.

- rezultat pe termen mediu 2 : firmele private, private de venituri, în mare parte datorită faptului că bugetarii nu vor mai cheltui, o vor duce tot mai greu, vor disponibiliza oameni (care vor trebui plătiţi de la buget – şomaj), şi vor încerca să facă orice pentru a-şi menţine nivelul de trai – Trăiască evaziunea fiscală.  Şi astfel, bugetul va încasa şi mai puţin.

- rezultate pe termen lung : …………………..

Dacă vă amintiţi anii ’90, atunci vă amintiţi şi rezultatele acestui tip de politică…depinde cât se vor mai răzgândi nenii ăştia simpatici.

2010 : vous comprendrez que cette politique est encore avidement menée

Pentru nevorbitorii de franceză, vă pun la dispoziţie şi traducerea :

Extras dintr-o conversatie (presupus) adevărată între Mazarin si Colbert sub Ludovic XIV-lea (rege al Franţei 1643-1715).
Colbert: Pentru a găsi bani, vine un moment când falsificarea nu este suficientă. Aş dori domnule să vă explic cum merg lucrurile cu privire la cheltuieli chiar şi atunci când eşti deja în datoriipână peste cap.
Mazarin: Cand esti un muritor simplu, desigur, dacă eşti în datorii, te duci la închisoare.
Colbert: Dar statul?
Mazarin: statul, este diferit. Nu putem arunca în închisoare un stat. Apoi, el continuă, el adânceşte datoria! Toate statele sunt aşa.
Colbert: Oh, da? Crezi? Cu toate acestea, avem nevoie de bani. Şi cum să găsim atunci când am creat deja toate taxele imaginabile?
MAZARIN: Se creează altele.
Colbert: Noi nu îi putem taxa pe cei săraci mai mult decât sunt deja taxaţi.
Mazarin: Da, este imposibil.
Colbert: Deci, cei bogaţi?
Mazarin: Cei bogaţi, fie. Ei cheltuie mai mult. Un om bogat care cheltuie reprezintă un mijloc de trai pentru sute de săraci şim în plus, bogaţii sunt prietenii nostri, nu uita.
Colbert: Deci, cum facem?
Mazarin, Colbert, ai o gândire ca brânză! Exista o multime de oameni care sunt între cele două, nici săraci, nici bogat. Oamenii care lucreaza, visează  să devină bogaţi şi le e frică să fie săraci! Aceştia trebuie să fie impozitaţi, mai mult, mai mult! Aceştia! Cu cât mai mult le luaţi, cu atât lucrează mai mult pentru a compensa. Este un rezervor inepuizabil.

2010: vei înţelege că această politică este încă aplicată.

Trecând peste faptul că a fost minunat şi ne-am înors cu bateriile încărcate la maxim, trebuie să remarc câteva aspecte referitoare la locaţia austria :

1.Mi-au lipsit cozile de aşteptare de pe plaiurile mioritice, cozi la care “jmecheraşii” mai încearcă să se bage în faţă.  Acolo, în general, cum ajungeam la instalaţiile de urcare, cum urcam.  Eventual şateptam după 5-10 persoane (care urcau în 2 scaune – instalaţii de 4, 6 persoane)

2.Mi-au lispit ţipetele, gălăgia şi nsimţiţii care şi se bagă în faţă ca să vadă dacă pici în cap sau nu

3.Mi-au lispit preţurile exagerate pentru sucuri, ceaiuri şi mâncare (acolo, ceaiul pe pârtie, la 2500 metri altitudine avea acelaşi preţ ca şi în centrul oraşului)

4.Mi-au lipsit momentele în care trebuie să ai grijă unde-ţi laşi lucrurile, schiurile, etc, din dorinţa de a merge în pădure pentru nevoi fiziologice, de frică să nu rămâi fără echipaente.  Dacă stau să mă gândesc, mi-a lipsit şi mersul n pădure, că austriecii ăia nici măcar pădure n-au la 3000 metri altitudine.. probabil de asta au instalat toalete PUBLICE GRATUITE în numeroase locuri pe pârtii. Şi culmea culmilor, toaletele erau incredibil de curate.  Revenind la partea cu lăsatul lucrurilor, erau amenajate suporturi pentru schiuri, unde toată lumea îşi lăsa echipamentele, nesupravegheate.  Erau acolo schiuri, de la cele închiriate, până la echipamente noi de sute de euro, şi nimeni nu se gândea măcar că ar putea face vreun schimb.   Mai mult, pentru a urca din parcare până la pârtii era necesar să iei telecabina, iar în skipass era inclusă o singură urcare şi coborâre pe zi.  Într-una din zile mi-am uitat maşina descuiată, iar pe bancheta din spate, la vedere, aveam un ghiozdănel, în ghiozdănel un portmoneu cu toţi banii, actele şi cardurile.  Mi-am dat seama că am uitat-o deschisă doar când eram în telecabină, aşa că nu mai aveam cum să mă întorc.  Menţionez faptul că la peugeot 206 se vede clar dacă maşina e descuiată.  nici măcar nu trebuie să te uiţi atent.  Am urcat, am schiat toată ziua, iar la sfârşitul zilei de schi am coborât la maşină.  era descuiată, aşa cum mă aşteptam.  Totuşi, ruxacul era la locul lui, cu tot cu portmoneu, bani, carduri şi acte.. incredibil .

4.Mi-au lispit cei care urcau cu jeepu până la jumatea pârtiei (probabil din cauză că jeepurile nu puteau urca pe stâncile alea)

5. Mi-au lipsit telescaunele care te lovesc când te urci pe ele, şi momentele în care trebuie să te dai rapid la o parte, pentru a nu fi lovit de telescaun când te dai jos.  În Kaprun, telescaunele încetineau când trebuia să urci şi să cobori, iar dacă vreun pasager neatent cădea sau nu reuşea să urce în telescaun sau telecabină, instalaţia se oprea până când acesta era aşezat în siguranţă.

6.Mi-au lipsit, în special, hopurile, rădăcinile, bolovanii şi dâlmele de pe pârtii.  În fiecare seară, toate pârtiile erau aranjate, îngrijite, întreţinute de o echipă frumoasă şi numeroasă de ratracuri.

M-au surprins salvamontiştii lor pe snow-mobil-uri, care patrulau în continuu, precum şi intervenţia cu elicopterul la 3000 metri pe care am văzu-o din telescaun.

În austria nu am avut senzaţia că cineva încearcă să mă belească de bani.  Preţurile nu sunt mici, însă SUNT MULT MAI MICI DECÂT LA NOI, iar condiţiile nu se compară.  Am schiat cam 7 ore pe zi, aproape în continuu.  A fost şi plăcut şi relaxant şi odihnitor.  Austriecii au înţeles că pentru a avea un turism sănătos, nu trebuie să câştigi mult dintr-o dată ci puţin dar constant, continuu, de multe ori.  Nu e important să iei mulţi bani de la un client când vine, ci e important ca respectivul client să revină.

Cu siguranţă mă voi întoarce în Austria la schi, cu fiecare ocazie.

Mersi, Flo

skipass-ul pentru o zi întreagă, cu o masă inclusă, dacă nu mă înşeală memoria este undeva la 150 lei pt weekend…masa, din câte am înţeles, nu e prea consistentă, aşa că, bănuiesc că o putem evalua la circa 30 lei… deci o zi de schi la şuior, pe o unică pârtie, cu o mică variantă ocolitoare pentru partea “abruptă” costă in jurul a 120 lei adică, circa 30 de euro…Pârtia e destul de plăcută şi antrenantă.  e o pârtie de nivel mediu… cam de un 4-5 pe o scară de la 1 la 10 a dificultăţii.  de când există instalaţia de zăpadă artificială nici de lipsa zăpezii nu te poţi plânge.

La cavnic, pentru o pârtie extrem de puţin antrenantă şi scurtă (Icoana şi jumătatea inferioară de la Roata pot fi parcurse drept fără viraje, fără a simţi senzaţii extreme)… încă nu am avut ocazia să încerc parcurgerea întregii pârtii roata (ambele instalaţii) drept, dar nu pare a fi o provocare prea mare…cum spuneam..pentru o zi de schi la roata, preţul e de circa 20 de euro…în condiţiile în care în weekend, pentru 2 minute de schi, eşti adesea nevoit să aştepţi 20-30 de minute la coadă la teleschi…preţul de la cavnic nu e foarte mare, însă nici calitatea schiului nu e prea mare… pârtia e una pentru începători..nivel 1 pe o scară de la 1 la 10 a dificultăţii.

în zell am see – kaprun, austria, un skipass pentru o zi costă 41 euro… (fără masă, ce-i drept), dar… cantitatea de pârtii nu prea se poate compara… şi nici calitatea lor…există pârtii pentru toate nivelurile şi gusturile de pa pţrtii pentru învăţat, la pârtii pentru experţi şi pârtii freeride…dar despre acestea, într-un post viitor, după ce mă voi întoarce din concediul de schi.

aici, pentru 2 km de pârtie, plăteşti aproape cât acolo pentru 70 de km.

Sunt curios cât costă o noapte de cazare la şuior pentru a putea compara preţurile cu cele din austria…

Oricum, la o primă vedere, se pare că o săptămână de schi aolo pare mai ieftină decât o săptămână de schi aici..

http://www.radiozu.ro/guvernarea-pinguinului-are-videoclip.html

http://www.radiozu.ro/guvernarea-pinguinului.html

sorry… am pus link-ul pentru că, se pare, la wordpress trebuie să faci upgrade ca să mai poţi încărca mp3…urât din partea loc…