cred că asta e părerea însuşită de guvernul BOC despre criza financiară…cel puţin din modul cum se comportă

Din cei 1,38 de milioane de bugetari, aproximativ 500.000 ocupa pozitii de sofer, grefier, secretara, referent sau arhivar

Nu înţeleg la ce e nevoie de atâţia şoferi şi secretare… referenţii, din câte ştiu eu, sunt cei care stau pe la orificiul Comerţului la ghişeu, etc.. sunt funcţionărei de ghişeu, care stau faţă în faţă cu lumea… arhivari nu ştiu cât de mulţi sunt…dar eu sunt o “necesitate a birocraţiei”… bugetarii sunt obligaţi să păstreze orice răhăţel de document pe o perioadă determinată de timp, iar pentru asta e nevoie de arhivari…când serviciile noastre publice vor fi capabile să implementeze nişte sisteme eficiente şi generalizate de managementul documentelor, probabil că şi arhivarii vor deveni o specie pe cale de dispariţie…

Şoferii şi secretarele, însă, sunt o problemă…

în sistemul bugetar, fiecare “şefuţ” are secretara proprie, care să-i răspundă la telefon, să-i redacteze documente, să-i facă un masaj, să-i managerizeze crespondenţa, etc… şi culmea, că toate aceste “îndeletniciri” le-ar putea, linişit, realiza şi măriile lor funcţionarii publici…Da, este normal ca într-o instituţie de genul Prefectură, Primărie, etc, să existe una sau două secretare, dar atât… dactilografele ar trebui interzise (că doar toţi au “competenţe în utilizarea calculatorului” trecute în CV), Iar şoferii…. ar trebui răriţi mult… ar trebui să existe MAXIM un şofer per instituţie, şi asta pentru situaţii deosebite…în rest, fiecare bugetărel care pleacă în “delegaţie” ar putea să conducă liniştit maşina de serviciu, exact ca orice angajat al unei firme private…

Revenind la articolele mele trecute, în care numărul de bugetari trebuia înjumătăţit, studiul realizat de cei de la ZF confirmă propunerea mea…

Sunt curios cum s-ar descurca acele secretare, şoferi, arhivari de la stat într-o firmă privată… fie ei angajaţi pe un post similar… sunt curios ce ar spune un astfel de şofer când ar descoperi că nu mai e doar şofer, ci şi încărcător, descărcător, paznic, măturător, casier, etc… şi asta pentru aceiaşi bani, sau poate pentru bani mai puţini…

Vom continua (să-i mai plătim)?

De bună dimineaţa, pe la televiziuni, mare titlu mare : “Jaf la drumul Mare”..mă gândeam că iar s-au împuşcat ăia prin Caracal, Constanţa, Bucureşti…

Când-colo, aud de DN18, Pasul Gutâi… şi se aprinde beculeţul roşu…

O maşină de transport valori a unei bănci, cu un miliard vechi în dotare, a fost jefuită, nu departe de Creasta Cocoşului, pe un drum relativ aglomerat (deşi cei de la Bucureşti îl consideră “greu accesibil” datorită serpentinelor). Rămâne întrebarea : cum naiba nu a trecut nimeni pe acolo când s-a întâmplat tărăşenia (asta dacă chiar a fost jaf şi nu înţelegere)

Mai mult, le-au furat “paznicilor” şi pistoalele din dotare =))

asta chiar e cea mai simpatică…auzi…tu, mare jmecher din firmă de pază, în maşină blindată, cu pistolu-n buzunar, te laşi oprit jefuit, şi, colac peste pupăză, ţi se mai ia şi pistolul.

S-au mobilizat şi miliţienii, au blocat drumul, dar, am o vagă bănuială că îi vor găsi pe ăia cam pe la Paşte…(mă refer la Paştele Cailor)

Şi totuşi…cine a fost? Că doar pe Haiducul ăla de se ascundea prin pădurile Borşene l-au prins…

Problema majoră rămâne însă aceea că astfel de jafuri, bătăi, împuşcăuri, răfuieli, reglări de conturi, …, se înmulţesc cam tare prin ţară…şi atunci, dacă firmele de pază sunt degeaba, jandarmeria nu are nici o treabă, poliţia stă doar cu radarul şi la capăt de linie continuă, apar întrebarea : să plec din ţară sau să-mi iau pistol?

Sunt curios ce se întîmpla dacă o asemenea tărăşenie avea loc în Germania sau în state? Oare câte kg de plumb scoteau legiştii din jefuitori la ora asta?

Later edit : Am adăugat şi o nouă categorie pentru articolele mele : “jafuri”

Să fiţi păziţi!

Politia a comis-o din nou..Au ramas in pana lor..pana Prostului…asta am vazut pe la Realitatea..

Cica le e limitata ratia de combustibil…

desi limitari de ratii nu exista, nenii astia sunt, probabil, prinsi de economii…

irealistii de la teve au pus problema sub orma : mai, ce greu le e gărcilor..că nu au benzină să-şi facă treaba…să-i prindă pe contravenienţi (că pe infractori nici o şansă)

Totuşi, nici unui reporteraş nu i-a fugit mintea să se întrebe : cât de prost trebuie să fii să pleci “În misiune” fără benzină.  păi dacă mergi în “Misiune”, şti unde şi cât ai de mers…loganele au un indicator destul de precis al nivelului carburantului, deci puteau estima şi nenii ăia că nu o să le ajungă…

Puteau să-şi anunţe şefii de treaba asta, şi, fie se rezolva problema, fie nu ieşeau la agăţat amenzi..

Mai mult, puteau şi ei, rămaşi în pană, cum erau, să “sune un prieten”, să anunţe că nu mai au combustibil “prin staţie”, “la sediu”, şi să evite o situaţie jenantă…

Măcar dacă au rămas de proşti, puteau să ştie doar ei acest lucru, şi să-şi spele lucrurile în “familie”

I-au ajuns şi pe ei crizele financiare..

Irealiştii îţi mai făceau probleme în ideea că bieţii băieţi vor fi nevoiţi să patruleze “pe jos” ..auziţi voi..”pe jos”… păi care e problema? le mai scade burta? li se mai uzază pantofii din dotare? păi poate aşa, dacă ar patrula şi ei pe jos, ar mai scădea rata infracţională…

şi-aşa se tot împucă ăştia pe la noi ca-n vestul sălbatec..

Garcea, să trăieşti

Iar a dat cu un pic de ploaie şi s-a inundat capitala..

Deja aseară la ştiri, apa depăşea 1 metru, deşi reporterul şi trecătorii din spatele său erau în apă până mai jos de genunchi, iar maşinile circulau, apa nedpăşind nivelul de sus al roţilor.

Faptul că oraşul e supraaglomerat şi canalizarea insuficientă e clar, însă şi acea canalizare e obturată de gunoaiele ep care domniile lor capitalişti le aruncă în chiuvetă toaletă, pe stradă, etc.

Inundaţii am mai văzut, şi în alte zone… de murit nu a murit nimeni… clădiri luate de ape nu au fost, aşa că nu văd unde e tragedia… că le-a fost lor mai dificilă plimbarea prin oraş, sincer, nu cred că interesează pe nimeni (nebucureştean).  Nu cred că era cazul ca toate tembeliziunile să prezinte repetitiv şi aproape în continuu, pe toate programele şi în toate emisiunil de ştiri, această “tragedie naţională”.

Dacă se inunda baia mare, sau orice alt oraş probabil ra o ştire scurtă, în viteză, cum că este ceva puţină apă printr-un oraş de provincie, dar situaţia este sub control..

cine e de vină că au construit haotic, şi fără cap? doar ei, bucureştenii, în totalul lor.

Bucureşti, Să trăieşti

Concurs international de indemanare:

Cine reuseste in timp de 7 minute sa calce o camasa, sa manance o paine si sa rezolve o femeie.

Primul concurent, neamt, se apuca cu multa meticulozitate si calca cu mare grija camasa, dupa care constata ca nu mai are timp, musca o data din paine si… se scurge timpul.

Al doilea concurent, un rus, fara sa stea prea mult pe ganduri, se apuca de femeie, o rezolva, apoi mai mai are timp sa manance o jumatate de paine si… se scurge timpul.

Al treilea concurent, un roman, o pune pe femeie sa calce camasa si in timp ce femeia calca, o rezolva, mancand in acest timp painea.

Vine presa sa ia declaratii.

Neamtul declara: “Noi asa suntem obisnuiti, muncim si incercam sa facem treaba cat mai bine, apoi daca mai ramane timp, mancam si apoi daca mai e timp ne distram, daca nu… ne apucam din nou de munca, si tot asa.”
Rusul declara:”Noi asa suntem obisnuiti. Mai intai ne distram, apoi daca ramane timp mancam, apoi daca mai ramane timp muncim…”
In sfarsit, romanul spune si el: “La noi asa e. Daca nu-l f**i pe cel care munceste, nu poti sa mananci o paine..!!!!

Ziceau unii pe la Teve si hash pe blog-ul său despre o mare “nedreptate”.  Salariaţii CFR trimişi în şomaj tehnic, iar unii “bugetari de lux” de pe la ministerul lui Pogea (şi alţii) primesc prime de vacanţă de nu_ştiu_cât.

Unu la mână, CFR-ul e o firmă (de stat, ce-i drept), ceea ce înseamnă că face parte dintr-o economie care merge sau nu (în cazul nostru nu).  CFR-ul aduce o gaură în bugetul statului, însă profit nu a adus niciodată.  La fel ca şi în cazul bugetarilor, şi ceferiştii sunt plătiţi tot din banii contribuabililor.

Dacă o firmă merge în pierdere, ea dă faliment.  Nu sunt puţine cazuri de transportatori rutieri care, de când cu criza, au redus sau întrerupt activitatea.  exact la fel, şi CFR-ul trebuie să reducă sau să întrerupă o activitate neproductivă.  O firmă privată care merge pe minus dă faliment.. falimentul CFR e cam întârziat.

Primele bugetarilor NU pot fi anulate anul acesta, întrucât ele au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă, ceea ce înseamnă că o anulare a lor poate fi atacată în instanţă, unde salariaţii ar avea câştig de cauză, şi s-ar mai alege şi cu nişte “actualizări ale sumelor”.

Ceferiştii, pe de altă parte, pot fi trimişi în şomaj fără a putea să conteste această măsură.

Pe de altă parte, guvernul de criză ar putea lua o măsură firească şi normală, indicată şi foarte utilă : reducerea birocraţiei, a hârţogăriei şi, mai ales, a NUMĂRULUI DE BUGETARI.

Ceea ce atât presa cât şi guvernul şi toată lumea ar trebui să înţeleagă este că problema cheltuielilor bugetare la noi nu stă în mărimea salariilor bugetare ci în numărul lor.

bugetarii (cu excepţiile răsunătoare prezentate la televizor) sunt plătiţi încă, destul de prost, la fel de prost ca şi toată lumea.. salariile lor ar cam trebui dublate.. vorbesc serios.  reversul medaliei, înă, este acela că, pe lângă dublarea salariilor, numărul de bugetari ar trebui redus LA un sfert.

Mai vorbim.

Am primit pe email următorul comentariu literar al poveştii cu scufiţa roşie şi am dorit să îl împărtăşesc lumii :

SCUFIŢA  ROŞIE
Analiză şi Critică literară
De ce Scufiţa  Roşie ?
Din start, ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii,  în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.
Aşadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei. Scufiţa  merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure. Nicio bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult până să taie pădurea, mai ales înainte de venirea iernii.
Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casa în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul.
Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure, fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.
Scufiţa  Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei. Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi nu prea mai sunt, doi la mână că se feresc de om ca de dracu, iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiată stână.
Singura explicaţie este că Scufiţa  Roşie s-a uitat atât de mult la Animal Planet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile. Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intra la bunică şi o înghite.
Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus că e dăunator să înveţi copiii că e corect ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.
Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor.
Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi dacă nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf. Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.  Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.
Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se aşează în pat unde îl găseşte Scufiţa  Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea. Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii, induce în mintea copilului sensul noţiunii de travestit, putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.
Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării?
Iar dialogul, purtat cu Scufiţa, e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dinţii şi mai ce?!…
Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aduca pe Scufiţa în pat lângă el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale! Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi bunica. Ce caută vânătorul în casa bunicii?
Înseamnă că nu e prima dată. Un vânător tânăar şi o femeie bătrână, singuri în mijlocul pădurii. Şi ne mai mirăm că “Ştirile de la ora 5″ abundă în relatări despre violuri săvârşite asupra unor bătrâne?
Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam că toţi aceşti infractori au citit în copilărie Scufiţa  Roşie şi iată consecinţele: ani grei de puşcărie! Apoi ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată?
Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. În oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa.
Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii  “eliberează” cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit, ci cu nonşalanţă îşi reiau firul vieţii. Mai rău ca în filmele horror! Şi ne mai întrebăm de ce există copii dereglaţi din toate punctele de vedere.
Asemenea închipuiri ale unei minţi bolnave se “servesc” copiilor între 2 şi 7 ani! Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Albă ca Zăpada” – auzi albă, imaculată şi ea trăieşte sub acelaşi acoperiş nu cu unul, ci cu 7 bărbaţi!
Ruşine! Ruşine! Ruşine!

Un tip facand o vizita in Bucuresti, nu gaseste loc la hotel si apeleaza la o casa particulara unde raspunde o baba. -Maica, eu te cazez, dar casa mea este modesta.Uite, in camera asta dorm eu,iar in cealalta vitzica mea.Te rog sa alegi tu.Tipul alege cu batrana in camera. Dimineata, tipul plateste si vrea sa plece.Baba doreste sa i se serveasca un ceai si zice: -Vitzica, adu tu ceainicul, mama! La asta intra in camera o > tipa superba.Se recomanda: -Vitzica. La care tipul zice: -Boul de Ionescu!

Conu’ Boc s-a gândit să micşoreze pensiile speciale..şi acum nu vorbim despre cele viitoare ci despre cele prezente.. injustiţie mai mare decât asta nu s-a mai auzit..adică nişte oameni care au dobândit LEGAL o pensie, acum se vor trezi cu ea micşorată substanţial.. poate că pensia respectivă e absurd de mare, poate că nu, însă este obţinută LEGAL, ceea ce înseamnă că este dreptul respectivului de a o primi..

penionarii în cauză nu au nici o vină că statul român i-a plătit la gri (sporuri, prime, bani de mâncare, etc, în loc să primească un salariu complet, fără alte-alea, şi să primească şi o pensie normală)

Cu această măsură, consider că se va da, din nou, drumul la şpagă în românia..

ca judecător cu câţiva ani înainte de pensie, te aştepţi să iei o pensie de xx pentru restul vieţii.  te trezeşti, însă, că vei lua doar un sfert din această sumă, şi ajungi la o oarecare disperare.  şi te vezi nevoit să acmulezi, repede, mult, pentru a-ţi asigura nivelul de trai cu care eşti obişnuit.  metoda? trăiască şpaga!

şi la fel vor proceda, probabil, şi plotonierii de pe la circulaţie, că doar contravenientu’ preferă să dea jumate şpagă şi să nu ia puncte, decât să dea amenda întreagă şi să se mai aleagă şi cu niscaiva puncte de penalizare..

mai mult, chiar, pedeleii ăştia lovesc tocmai în proprii votanţi..  (afaceriştii merg pe pnl, amărăştenii pe psd, iar pe ei merge clasa de mijloc, bugetarii..poliţiştii, militarii, judecătorii, etc..)

good goin’